Pe malul lacului Razim poti sa mananci cel mai bun peste preparat exact asa cum trebuie: in fata ta, cu putina sare, pe o plita incalzita cu lemne. Nu ai nevoie de mai mult, nu o sa-ti lipseasca nimic. Nu o sa poti sa uiti gustul acela.
Placerile simple sunt esentiale, iar experientele directe, crude, nefinisate, sunt cele pe care tindem sa le apreciem si sa ni le amintim. O astfel de experienta are loc, in fiecare vara, la Gabriel la taverna.
Visul de copil al lui Gabriel Tremurici s-a implinit. Astazi are propria lui taverna pe malul lacului, in Sarichioi: Le GaFish. Un nume sofisticat care ascunde insa una dintre cele mai simple, directe, primordiale experiente gastronomice din Tulcea.
Majoritatea dintre noi am uitat gustul pestelui. L-am inlocuit cu gustul de carne de peste decongelata. Sau poate l-am inecat in ulei sau condimente. La fel cum am inlocuit gustul fructelor proaspete cu sucurile sau cu cele care calatoresc mii de kilometri. La fel cum consumam semipreparate care trebuie sa ne ofere o senzatie aproapiata de ce ne amintim ca ar fi gustul pe care il cautam.
Am uitat sa mancam. Ne tinem in viata cu niste surogate care trebuie sa ne aminteasca de experientele copilariei. Unii dintre noi de altfel, nu au avut niciodata experienta alimentelor reale.
Din aceasta perspectiva, Gabriel realizeaza un act de recuperare. Intrati aici intr-un fel de muzeu al gustului autentic, o experienta a esentei gustului local, un efort de mentinere a unui standard care nu se mai intalneste astazi decat in putine locuri.
Gabriel ia toate ingredientele din gradina proprie, pentru care, in fiecare an, selecteaza samanta din cele mai bune exemplare ale anului trecut. La fel facea si bunica mea, la fel facea toata Dobrogea si, fara doar si poate, acesta era secretul gustului salatelor si mancarurilor de aici.
Va doresc tuturor sa apucati sa mancati ardei umpluti traditionali din Dobrogea. O simfonie a simturilor, a parfumului si texturii. Dar divaghez.
Taverna Le GaFish este un punct gastronomic local, un concept care vine de la Ivan Patzachin, adica un loc in care vii si mananci ce are omul in gospodarie, ce mananca impreuna cu familia lui atunci.
Iar Gabriel are peste. Peste proaspat pe care il ia de la pescarii care vin de pe Razim.
Mai adaugam niste icre si niste scoverci facute la cuptor si am incheiat. Atat. Acesta este meniul. Si este divin.
Este ca si cum iti activezi acolo, pe malul lacului, niste simturi pe care nu stiai ca le ai. Ca si cum, brusc, razi de tine, pentru ca tot ce credeai ca apreciezi, nu mai are valoare. In acelasi timp, putin trist fiind, pentru ca intelegi ca aceasta este o experienta din ce in ce mai rara.
Si daca ar fi numai textul asta poate am fi primit numai sprancene ridicate a neincredere dar iata ca am fost acolo si l-am filmat pentru voi pe Gariel intr-o sambata la pranz si l-am urmarit cat timp a gatit primele trei portii de peste.
Va invitam sa priviti. Va recomandam insa sa nu o faceti daca nu ati mancat ceva consistent.
Gabriel face ce ii place si entuziasmul lui este contagios. Il vezi cum lucreaza pe masa aceea de bucatarie, cum interctioneaza cu pisica lui, cu oamenii care trec pe acolo, cu familia care lucreaza aici si simti ca vezi un om fericit. Un om care spune ca succesul l-a cam suparat pentru ca nu mai are timp sa vorbeasca cu oamenii asa cum obisnuia.
Un om suparat ca munceste prea mult si caruia i-ar placea sa fie mai liniste in taverna lui. Sa aiba timp sa dea nume la rosii si sa afle mai multe despre cei care-i calca pragul.
Iata un om de poveste, cum ne straduim sa aducem mai multi pe acest site, pentru ca credem ca merita sa-i intalniti si sa va minunati de ce fac.