O scrisoare
,,….Nu ma pot mama desprinde de aceasta cetate minunata, de la Perislavat, in care viata e frumoasa!
Cetatea e atat de vesela, plina de oameni fericiti, ce nu sufera de niciunele…
Aici se aduna toate bogatiile din Lehia, din Rusia blanuri, cai, sclavi, aur, podoabe din Ungaria. Din Bizant se aduna stofe, vin, fructe, ulei, odoare bisericesti… si toate bogatiile pe care lumea nu le cunoaste.
Cetatea are locante vesele, gradini, teatre, asa ca numai catre ziua te poti culca. Aici e inima mea, nu-mi place Kievul nu ma mai intorc acolo!”
Aceasta scrisoare aflata din ,,Cronica lui Nestor” a fost trimisa mamei sale Olga (Elena – pe numele de crestina) de fiul sau Sviatoslav.
Cneaghina Olga
Cneaghina Olga s-a considerat datoare imparatului Focas de a ajuta Bizantul, deoarece Imparatul ii fusese nas de botez, ea purtandu-i un respect crestin, ca fiica ,,spirituala” convertita la religia lui Hristos!
Cand Nicefor Focas, mai putin crestin, ii cere Olgai sa se casatoreasca cu el, urmand ca actuala imparateasa Teophana sa fie depusa la o manastire, Olga refuza ferm.
Chiar si in aceste conditii, Olga se achita de datorie, trimitand Bizantului un corp de mercenari sub conducerea Printului de Kiev, fiul ei Sviatoslav.
Printul de Kiev, a fost trimis de imparatul Bizantului in anul 968 pentru a-i determina pe Bulgari sa nu mai atace teritoriile de la gurile de varsare ale Dunarii.
Dupa infrangerea bulgarilor, printul refuza sa plece din Scitia, sustinand ca el a cucerit acest teritoriu. Chemarea mamei, cneaghina Olga a Kievului avea valoare de porunca a suveranului ce aflase ca fiul refuza sa preia sarcinele de print ale cnezatului, mai mult, el avand si un comportament de ,,calcator’’ al tratatelor diplomatice.
In epoca, o astfel de atitudine constituia o dubla tradare.
Generali si Imparati
Deoarece Bizantul facea presiuni ca Sviatoslav sa paraseasca acest tinut vital pentru imperiu, Printul intrase deja in tratative cu bulgarii spre a porni razboi impotriva Bizantului.
Din „Cronica lui Nestor” aflam ca printul se apucase sa „cnezeasca” peste 80 de orase, asezandu-se in cel mai important dintre acestea, cetatea Perislavet.
Nu stim daca Nestor a apreciat cu emfaza sau, cu ironie intentia reala a acestuia sa „cnezeasca” (administreze), cert este ca periodic el jefuia si spolia aceste 80 de orase.
Revenind la Constantinopol, intre timp, Imparateasa Teophano nu i-a iertat Imparatului neglijarea ei ca sotie si Bazileasa si impreuna cu Ioan Tzimiskis comploteaza si il ucid pe imparat prin prin sufocare in somn.
Ulterior, Ioan Tzismiskis, stralucitul general devenit imparat si tutore al lui Vasile al II-lea, imparat de drept dar nevarstnic, avea sa cuceresca in anul 971 Bulgaria rasariteana.
Cum bulgarii au fost alungati si imprastiati, aliatul acestora, Sviatoslav…. dispare si el din istorie!
Tzismiskis ii determina pe bulgari sa foloseasca doar teritoriul ramas in jurul orasului Plisca intre (Sumla si Varna). Pana la Sumla se intindea teritoriul Romaniei dupa razboiul de independenta.
Dupa moartea generaluli Tzismiskis, Vasile al II-lea devine in sfarst imparat cu depline puteri. El reuseste intre 1014-1018 sa desfiinteze in intregime regatul bulgar, aplicand bulgarilor o crunta pedeapsa, el fiind numit si Bulgarotonul – omoratorul de bulgari.
Aceasta, deoarece Vasile al II-lea incearca timp de 10 ani sa ajunga la intelegere cu acestia si sa acorde protectorat (tinut cu regim de vasalitate) bulgarilor, uneori platind si stipendii acestora, pentru a nu mai ataca teritoriile bizantine. Cum fiecare promisiune facuta de bulgari era incalcata, bizantinii incep un razboi neiertator impotriva acestora.
In anul 1014 dupa bizantinii ce au luat 15.000 de prizonieri bulgari, in timp ce se negociau conditiile de incetare a ostilitatilor, Samuel al Bulgariei prinde intr-o ambuscada armata bizantina, actiune ce l-a infuriat pe imparat, care a dat ordin ca toti prizonierii sa fie orbiti, lasand doar unul la 100 cu un singur ochi, pentru a-i conduce la salasele lor. Samuel a facut atac de cord si a murit.
Cum si urmasii lui Samuel au avut aceasi comportament de a incalca intelegerile, Vasile, dupa ce a devastat Ochrida (cetate bizantina cu rol de capitala a Bulgariei) de mai multe ori, a renuntat la ideea de a face un protectorat, formand din cuceririle bulgare tehma (provincia) bizantina Bulgaria, sub administrare-militara.
Fermitatea imparatului a dat roade, astfel ca formatiunile sarbesti si croate au devenit ulterior clienti ai Bizantului de ,,buna voie”.
In aceste conditii, teritoriul dintre Dunare si Mare intrand in Paradunavia (toate cele de pe langa Dunare), cunoaste o perioada de mare dezvoltare, aceste teritorii, impreuna cu cele balcanice, fiind cele care produceau resursele si bunurile necesare imperiului pentru a suplini lipsurile urmare a pierderii Capadociei si a altor teritorii din Orient.
Cetatea Perislavet
Nu este deci de mirare ca Perislavet devenise, practic, a doua mare cetate din Bizant in care se strangeau bunurile dar se si produceau grane, se cresteau turme mari de oi, vite, boi de povara si cai ,,iuti”. Aceste bunuri erau comercializate si prelucrate in Bizant.
O activitate culturala efervescenta este generata aici de toate teatrele si locantele de distractii. Aceasta in contextul in care in Bizant se interzisesera functionarea teatrelor, a circurilor inca din sec.VI la insistenta bisericii, piesele de teatru fiind considerate ,,indecente”. Sunt sigura ca la Perislavet nu se jucau piesele marilor clasici greci-Eschil, Eurepide, Sofocle etc. Erau mai degraba piese gen vodevil, comedii mai mult sau mai putin satirice. Trebuie sa tinem seama ca acestea erau cerintele societatii, nemai fiind apta de a intelege arta clasica.
Ceea ce ne intereseaza pe noi este dezvoltarea acelui centru comercial, ce rivaliza puternic cu Bizantul, dar care nu a fost localizat corect decat abia in anul 1976. Pana in acel an se considera ca aceasta cetate putea sa fi existat in preajma Noviodumului (vadul Oblocita).
Curios este faptul ca localitatea actuala Nufaru a fost cunoscuta ca Prislavet (loc de trecere), de mai bine de 1000 ani. Aici vreau sa subliniez ca denumirea de Prislavet este denumirea corupta din Perislavet, asa cum este trecuta in Cronica lui Nestor.
Consider ca numele Periaslavet este succesorul Peristilului, care insemna la romani un stil ahitectural (cu coloane), loc de trecere marginit cu stalpi, cu sau fara acoperis.
El era construit de la poarta pana la intrarea in locuinta.
Ulterior, acest stil a fost lipit de casa, prin el ajungandu-se dintr-o parte a casei in alt corp al acesteia.
Lavet este tot un cuvant latin, francezii folosindu-l pentru ,, a spala – lav (e-ul nu se pronunta in franceza) laveta.
Oltenii, prin rotacism au ajuns la ,,laut”.
In concluzie Perislavet sau Perislav este locul de trecere ce e spalat de o apa, sau locul de trecere peste apa.
Din peristil, romanii au dat denumirea de prispa, tot unui loc de trecere de la o incapere la alta in afara casei.
In toata Europa peristilul a fost inlocuit de pergole. In limba romana s-a pastrat ca loc de trecere peste ,,a pasi ”din slavonul ,,pasli”.
Deci cuvantul Perislavet, asa cum este scris de Nestor, nu este un cuvant de origine slavona ci doar slavizat prin pronuntie.
Totusi numele de Perislavet, cat si entuziasmul printului pentru aceasta cetate stralucitoare, creeaza premiza ipotezei ca aceasta beneficia de o colonada cu stalpi de lemn sau din piatra pe care erau fixate acele vase cu ulei, ce erau aprinse la asfintitul soarelui in orice port antic, in principal pentru semnalizare si luminarea acestui spatiu public.
Acest mod de iluminare se numea ,,cu lanterne”, deci vasele cu ulei ce erau aprinse erau mobile. De-a lungul celor doua coloane existau depozite de marfuri care se goleau sau se umpleau la fiecare acostare a unei corabii.
Spatiul generos dintre coloane era plin de oamenii interesati in a cumpara sau a vinde marfurile sau a socializa.
Printul Sviatoslav chiar accentueaza ca viata in cetate se desfasoara in principal noaptea.
Eu am vazut o astfel de colonada luminata la Efes (acum in Turcia) care, si dupa colmatarea portului, era inca folosita mai ales pentru promenada si publicitate a locantelor, lupanarelor… In prezent este calea de intrare si de promenada a miilor de turisti ce viziteaza Efesul, si care se amuza de imaginile sapate in pavajul aleii.
Impresionanta biblioteca a cetatii nu era promovata, chiar daca ea avea un pasaj secret ce o lega cu un lupanar select!
Totusi cea mai frumoasa piata comerciala si sociala ,,Agora” a avut-o Tomisul cu al ei grandios mozaic, din care in prezent putem admira doar o modesta parte, deci la o distanta de 800 de ani.
Stramutarea populatiilor din Delta, in sec.XIX de catre turci ( razboiul ruso-turc 1806-1812), a determinat si mutarea populatiei din PERISLAV in Tulcea. Cartierul in care s-a mutat aceasta populatie poarta si acum numele de Prislav. Cu toate acestea, nu s-a facut legatura intre denumirea de Prislav cu numele bizantin Perislavet, numai pentru ca nimeni nu a crezut ca mica localitate ce s-a infiripat tarziu peste vechea cetate getica, ar fi putut sa fie straluciuarea cetate de care s-a indragostit un print Kievian.
Posibil ca intrarea pe bratul Sf.Gheorghe a corabiilor grecesti si mai apoi venetiene si genoveze a dus la formarea si dezvoltarea acestui ,,loc de trecere”, care dadea posibilitatea ca marfurile aduse pe Bug, Nistru, Nipru, pentru Bizant, sa ajunga in toata provincia, in asezarile din stanga Dunarii si in toti Balcanii, locul de trecere de la Noviodunum fiind folosit mai ales de popoarele migratoare venite din nordul Marii Negre.
Descoperirea acestei cetati a fost intamplatoare, deoarece aici nu se facusera cercetari arheologice, peste asezarea antica si feudala aflandu-se localitatea moderna Nufaru.
In 1976, urmare a unor lucrari de aductiune apa, cupa unui excavator se rupe in centru comunei.
Chemati de urgenta, istoricii descopera un zid de cetate de 2-3m latime peste care se prefigura un turn de aparare.
In centrul comunei se afla reconstituit o parte din zid cu turnul de veghe.
Sondajele scoteau la iveala ca, pe langa aceasta constructie monumentala la malul Dunarii, a fiintat si un port bine amenajat.
Surpriza cea mai mare a fost descoperirea unor cuptoare in extravilan care produceau o ceramica fina dar si oale borcan ce se gasea din abundenta in Dobrogea dar care era considerata ca fiind importata din Bizant!
Aici, pecinegii, in 1037 au intrerupt cursul vetii de calm si abundeta al cetatii, navalind si distrugand o civilizatie stralucitoare.
Nici macar cuptoarele cu vasele puse la copt nu au rezistat firii primitivie cu placerea sadica de a distruge si a omora!
Da, istoricii cad de acord, aceasta este cetatea descrisa de printul kievean.
Deocamdata, la Nufaru nu s-a deschis un santier arheologic, facandu-se doar sapaturi de salvare, locuitorii avand obligatia de a anunta muzeul de arheologie ori de cate ori gasesc o relicva antica.
S-au gasit urme de locuire din prima civilizatie a fierului, sec.IX a.H. dar si unele mai vechi, ceea ce duce la concluzia ca si aici, pe malul stancos al Nufarului, a fost o locuire getica, ca este posibila existenta unei dave, asa cum exista la Bestepe, si cum e posibil sa existe la Halmyris….
La Nufarul se pare ca s-a gasit o moneda de aur emisa de generalul lui Alexandru Machedon, Lyisimachos.
Eu, care am solutionat dosarul ce il privea pe cel ce a gasit moneda de aur emisa de Lisimah sunt sigura ca o astfel de moneda a avut si denuntatorul, care nu a fost propus in dosar nici macar ca martor. Ori in aceasta situatii, cum au constatat militienii si Banca Nationala ca moneda pierduta era emisa de Lisimah (asa cum s-a mentionat in rechizitoriu)?
Cel trimis in judecata nu a putut sa o descrie si nici nu a spus ca era o moneda de interes istoric.
Nu stiu daca s-a recuperat aceasta moneda, deoarece persoana care a gasit-o in gradina a sustinut in proces, ca a pierdut-o.
Istoricii sustin ca, urmare a comertului foarte dezvoltat, in Dobrogea medievala au circulat o masa mare de monede, in special de bronz dar si bilioni, arama cu argint.
Este adevarat ca monede de aur este posibil sa fie gasite, mai ales cele ascunse sub amenitarea unei navaliri, dar ele nu au fost declarate s-au au fost ,,pierdute”. Firea omului nu poate fi schimbata usor.
Acest fapt creeaza premiza ca regele Dromichete isi avea resedinta in anii 306 a.H. in apropiere! Oare cetatea Helis, sa fi fost aceeasi cetate a lui Zalmoxis, Salmurox, tot a Soarelui ca si Helis de la Bestepe?
Posibil, deoarece cu toata marimea ei, aceasta nu a fost cercetata arheologic, in ea efectundu-se doar o sapatura de sondaj, ocazie cu care s-a constatat ca ea exista in sec.VII sau chiar VIII a.H., dupa navalirea lui Darius, cetatea a fost intarita cu santuri si valuri de pamant, inceputul sec. IV a.H.
Era oare rege tatal lui Dromichete? Tot ce e posibil.
Astazi, In Nufaru, veti gasi localuri in care se vor pregati vestitele mancaruri de peste deltaice, unele cu totul rafinate, cocktail de cozi de raci sau prajitura fina cu crema de lamaie, precum la Steaua Apelor.
Tot de aici se pot face plimbari cu barca in imprejurimi.
Ajungand in Murighiol, se poate pleca pe celelalte brate trecand dintr-un canal in altul sau dintr-un lac in multe altele mai mici sau mai mari.