Va invitam sa aflam lucruri mai putin cunoscute despre istoria acestui loc, o impletire de fapte istorice si legenda, o prezentare a imprejurimilor si legaturilor mai putin evidente din aceasta parte a Dobrogei.
Venetiana sau genoveza?
Cetatea bizantina dateaza din jurul secolului XII si se pare ca a fost infiintata de venetieni sub numele de Heracleia. Cum s-a ajuns aici?
La inceput, venetienii au construit o cetate deschisa, dedicata comertului, peste care se gaseste actualul sat Enisala.
Denumirea de Heracleia a fost data de catre venetienii intemeietori dupa cea a cetatii Heraclea Pontica, situata pe coasta Bitiniei in Asia Mica, la Marea Neagra. Heraclea provine de la Hercule, deci numele ne spune ca este un fel de cetate a lui Hercule, zidita sub patronajul lui.
Heraclea Pontica a trebuit abandonata datorita atacurilor turcilor dar si a razboaielor interne pentru ocuparea tronului Bizantin. Orice potentat din Capadocia, cu legaturi militare, fara dinastie aristrocrata, dar care putea sa-si cumpere o armata, se visa pe tronul imperial si acest lucru genera tensiuni si atacuri constante care nu mai faceau posibil mentinerea unui standard de schimburi comerciale satisfacator pentru venetieni.
In aceast context, venetienii au cautat o alta ruta comerciala in apropierea Histriei. In secolele XII si XIII, economia din nordul Balcanilor si din Vestul Marii Negre se dezvoltase mult, astfel incat locuitorii beneficiau vizibil de avutii si implicit de buna stare.
Acesta a fost locul ales de venetieni pentru a muta rutele comerciale care nu mai erau sustenabile in nordul Turciei.
Dobrogea, o regiune in plina dezvoltare
Sapaturile de la Noviodunum si Telita confirma stadiul de dezvoltare economica a regiunii. Economia si comertul s-au dezvoltat mai ales dupa cucerirea Anatoliei de turci, ca urmare a ordinei si sigurantei practicate de Bizant in celelalte provincii ale imperiului.
Administratia bizantina a fost dublata de o administratie a locuitorilor din aceste tinuturi, datorita bunei organizari si institutiilor puternice existente aici.
Inca din sec. X, in marile cetati unde functionau si episcopii erau acceptati magistrii – comandanti militari alesi dintre localnici, care nu odata s-au opus chiar puterii imperiale bizantine.
Cei mai multi dregatori locali se aflau in satele in care erau dezvoltate industrii mestesugaresi. Institutia Judelui mostenita din dreptul roman era cea mai importanta.
Acesti facatori de dreptate care organizau scaune de judecata se ocupau si de administrarea localitatii. Popoarele migratoare, in principal slavii ce veneau pasnici, se adresau in primul rand Judelui. Slavii in adresarea lor politicoasa i-au denumit Jupani de la Pan = Domnule Jude.
Acesti Jupani au fost conducatorii primelor forme de organizare statala, aflate insa sub ascultare bizantina. Ei sunt creatorii acelui drept IUS VALAHORUM cu puternice reminiscente din dreptul roman, folosit pana la domniile fanariote.
In Transilvania, aceste institutii au supravietuit si dupa invazia maghiara, mai ales sub regele Stefan (Vaicu – roman – inainte de crestinare). Sub dinastia De Anjoun au fost schimbati doar magistratii, judele continuiand sa fie ales de Obste. (Cursul -Fac.Drept – Istoria Statului si Dreptului Romanesc) si Istoriile Anei Comneana – sec XI.d.H.
Comertul se intretine prin puterea militara
Putem observa ca divortul venetienilor de bizantini nu s-a limitat la o plecare pasnica a acestora.
In anul 1293, venetienii se revolta impotriva imperiului bizantinilor jefuind si incendiind un cartier comercial al ConstantinopoluluI, considerat al genovezilor, concurentii lor in comertul maritim.
Un episod de vandalism se petrece in acest context cand in luptele bizantinilor cu venetienii, acestia disloca din Hipodromul Constantinopolului statuile cailor ce impodobeau acest loc de relaxare si echitatie mult iubit de elita acestei stralucitoare capitala.
Hipodromul, in contextul interzicerii teatrelor, circurilor si a stabilimentelor ,,deochiate” de catre biserica, determina in epoca, aceeleasi manifestari si emotii ce se creaza pe un mare stadion de fotbal din prezent. Venetienii au reusit sa ia si celebrele mozaicuri de o finete deosebita la care ajunsese arta bizantina.
Artistii mestesugari , cu un grad inalt de profesionalizare si spiritualizare gratie dezvoltarii stiintelor umaniste, ajunsesera prin folosirea materialelor nobile, aur, argint pietre semipretioase sa contruiasca si sa impodobeasca cele mai frumoase si nepretuite lacase civile si de cult. Opulenta Constantinopolului era bine cunoscuta de popoarele euro-asiatice motiv ca ele sa plece la jaf si crima!
Toate aceste artefacte impodobesc acum Marea Catedrala Sf. Marcu din Venetia. In momentul in care am urcat scara pentru a ajunge la balconul catedralei, observand mozaicurile ce flancau treptele am fost tentata sa le pipai crezand ca sunt de catifea. Mi-am retras uimita mana, pentru ca niciodata nu mi-as fi inchipuit ca pietricelele mozaicale in diferite culori pot atinge o atat de mica dimensiune.
Ignorata de navalitori
Un episod interesant, legat de stapanirea venetiana a cetatii are loc la jumatatea sec XIII, cand cetatea (venetiana) scapa nevatamata de navalirea mongolilor, care dupa ce darama Noviodunumul si Dinogetia, isi continua drumul spre Constantinopol.
Navalitorii, observand ca e o cetate medievala de mici dimensiuni au considerat ca efortul de a o cuceri nu este pe masura prazii, asa ca s-au indreptat in graba spre Constantinopol care era ,,plin de aur”.
Cum acest plan nu a dat roade, nereusind sa se apropie de capitala imperiala, au jefuit cu furie intreaga Dobroge, in tinut nemaigasindu-se picior de animal domestic.
Enisala devine genoveza
Intorcandu-ne la cronologie, totusi, in pofida actiunilor venetienilor, influenta acestora se diminueaza, puterea genovezilor prevaleaza si acestia reusesc sa controleze toate rutele comerciale de la Marea Neagra.
In acest context inainte de navalirea popoarelor turcice, cetatea Enisala este preluata de genovezi (1303?). Ea este ridicata si intarita de negustorii genovezi ce devenisera detinatorii monopolului navigatiei comerciale la Gurile Dunarii sub aripa protectoare a Bizantului.
Acestia construiesc pe actualul loc, fortificatia care se pastreaza si astazi. De aceea, in mai multe surse, cetatea pare a fi infiintata de genovezi.
La momentul respectiv, numele cetatii a fost Novus Vicus, adica noul sat, denumire preluata de la asezarea romana de acolo. Ulterior, in momentul cuceririi turce a Dobrogei, aceasta denumire va fi tradusa in turca si va deveni Yeni Sali. Ca urmare, Enisala inseamna Satul Nou, urmand aceasta preluare succesiva a numelui roman.
Valea Netului – necropola Zamolxiana
Chiar daca nu are nicio legatura cu cetatea medievala, tin sa amintesc ca in padurea de langa cetate, pe Valea Netului, bine aparata de copaci, se afla cea mai mare necropola zamolxiana, cu peste 90% morminte de incineratie, descoperita nu de multa vreme, in prezent ea fiind cercetata asiduu de arheologi.
Am amintit acest aspect pentru ca turistul sa cunoasca existenta unor astfel de situri ce fac parte din civilizatia omenirii.
Se constata ca locuirea aici este continua din sec. X-VIII i.H. din primii zori ai epocii fierului.
Mircea cel Batran devine stapanul Enisalei
Cetatea Enisala ajunge in posesia lui Mircea cel Batran (1386), dupa moartea lui Dobrotici si a fiilor acestuia. Dobrotici este primul despot al Dobrogei, numit de bizantini.
Mircea sustine, ca in calitate de nepot de fiica a lui Dobrotici, mama sa Kalinikia fiind de sange porfirogenet (nascut in haine si toale vopsite cu porfir rosu), are dreptul sa stapaneasca aceasta cetate, atat el cat si urmasii lui.
Voievodului Mircea, in epoca, nu i s-a contestat calitatea de mostenitor a lui Dobrotici, bunicul lui, si nici faptul ca fiica acestuia Kalinikia avea parinti de neam porfirogeneti (cei nascuti in purpura cu drepturi de accedere la functia de Basilei).
Ca nepot imperial, Mircea purta genunchere (cnemide) cu vulturul imperial bizantin, asa cum apare pe fresca votiva in Manastirea Cozia.
Aceasta ipoteza de rudenie a lui Mircea cu Dobrotici, a fost emisa de marele istoric Nicolae Iorga, care a argumentat acest fapt cu fresca de la Cozia si numele mamei de Kalinikia, nume porfirogenet purtat de printesele bizantine.
Mai mult, Mircea si-a arogat calitatea de Despot ca si bunicul lui Dobrotici, pentru Dobrogea, ceea ce presupune acceptul Curtii Imperiale Bizantine – (oare Andronic III – Paleologu ?!)
Aici as preciza faptul domnitorului Alexandru, bunicul lui Mircea din familie Basaraba, de a fi avut grija sa-si ,, intareasca ” dreptul la domnie prin uniuni matrimoniale. Radu Negru, tatal lui Mircea s-a casatorit cu o porfirogeneta, KaliniKia, Mircea cu o printesa din Casa Maghiara iar fratele lui Dan, cu o fiica a despotului sarb Brancovici.
Cetate la Marea Neagra
De la dana cetatii Enisala legatura cu Dunarea si comertul continental, se facea cu panzarul.
Corabiile, treceau prin lacul Babadag ajungand la punctul Toprachioi unde intrau in alt lac ce era alimentat in principal de raul Taita. Raul ce nu seaca niciodata, avea o conexiune cu un stravechi brat al Dunarii ce se varsa in mare. Cetatea a pastrat caracterul ei de cetate comerciala pana la cucerirea otomana.
In 1970 la venirea mea in Tulcea, un pescar mi-a aratat un belciug infipt in stanca pe care se afla cetatea, spunandu-mi ca acola acosta Mircea cel Batran. Cred ca era o legenda care transmitea un fapt istoric.
Migratii de populatii
Satul Enisala, fostul Satul Nou, Novus Vicus, in epoca romana si bizantina are in prezent o puternica populatie de etnie de rusi lipoveni, care au venit aici, ca si in satele invecinate Sarichioi, Jurilovca, urmare a reformelor religioase a lui Petru cel Mare si ale Ecaterinei a II-a, din cauza persecutiilor religioase, iar mai apoi si pentru oportunitati economice. Acestia au avut ingaduinta administratiei turcesti de a se aseza aici.
Cum ei au venit cu un bagaj cultural bogat si distinct, au putut sa isi pastreze traditiile, religia, limba. In prezent sub indrumarea asociatilor culturale, fiecare etnie isi revigoreaza aceste elemente esentiale de coeziune culturala. Aceste migratii au inceput in anii 1666 si au continuat pana in sec XX.
Imprejurimile cetatii
Urcand pe cetate avem ocazia de a vedea un peisaj deosebit deoarece laguna are aspectul de mare, cu nisip si valuri domoale ce imbie la o imbaiere si la o insorire blanda. In partea stanga se desfasoara, in fata noastra Insula Popina (sora geamana a Insulei Serpilor) rezervatie de grad O, unde nu poti patrunde decat daca esti cercetator in biologie, cu o legitimatie corespunzatoare, ea adapostind pasari rare, animale pe cale de disparitie. Aici s-a dezvoltat un ecosistem deosebit de pretios.
Mergand in continuare spre Sarichioi si Jurilovca, intalnim sate in care locuiesc bulgari si rusi.
In satele Enisala, Visina sunt organizate muzee, Gospodarii taranesti. Toate satele cu etnii conlocuitoare au formatii de cantece si dansuri.
In aceste conditii aici au loc fcrecvente festivaluri de traditii etnice cu bucatarie deltaica.
Capul Dolosman si argonautica
Din Jurilovca se poate merge 5 km, din care 4 km cu autoturismul, pe un drum nou amenajat, spre capul Dolosman, pe care descoperim santierul arheologic al renumitei cetati getice Arganum, cu locuire continua din sec. XI i.H cu o civilizatie si dezvoltare maxima in sec.VIII i.H., denumita de grecii instalati la Histria, Oregame.
Arga, romanizat Arganum, a fost o cetate de mare interes comercial si strategic. Era cel mai important punct de observare a circulatiei pe mare.
Aici se facea vamuirea (locul se numea emporiu) bunurilor aduse din cetatile grecesti, cat si a celor autohtone ce plecau sau ajungeau in Histria si Beidaud. Peisajul este deosebit de frumos, toate dealurile sunt pline de carduri de lebede sau gaste, domestice si salbatice.
Lingvistii dar si istoricii au sustinut ca numele de Arganum ar putea proveni de la numele de Arga-Argos ca si corabia argonautilor, legatura ce-mi prilejuieste o interpretare interesanta a acestei epopei care inca nu si-a gasit pe deplin geografia in care s-a intamplat.
Imi permit o ipoteza personala in a stabili Capul Dolosman ca loc de trecere a corabiei argonautilor care a avut ca punt terminus cetatea lui Aete – Dinogetia, actualul Garvan.
Getii care au avut tot timpul un punct de observatie de pe acest promotoriu, Capul Dolosman, puteau observa corabia care venind pe mare (acum mai bine de 3000 ani), se indrepta spre gura de varsare a Istrosului (Dunarea in denumirea greaca).
Deoarece corabia era ,,cu aur poleita si postav verde acoperita”, cum ne comunica o balada din folclorul nostru dunarean, a trecut fara sa fie oprita, deoarece era o corabie ce venea cu ganduri bune, respectiv pentru a fi petita o printesa. Este posibil ca acest eveniment sa fi fost comunicat anterior regelui ce stapanea acest teritoriu Aete).
