Beidaud, Babadag si Hamangia, rascruce a cinci mari culturi ale umanitatii.
Un santier arheologic mai putin cunoscut al Dobrogei de Nord se afla pe teritoriul comunei Beidaud. Chiar daca sapaturile nu sunt complete, aceasta localitate impresioneaza prin perioada indelungata de locuire si importante cantitati de artefacte, de material ceramic apartinand celor cinci culturi antice practicate si create aici.
Similar teritoriului Libidei, aceste locuri erau acoperite de paduri intinse, localitatea fiind strabatuta si de cursuri de apa, aparent cu debite mult mai mari in antichitate decat in prezent (cand seaca in verile secetoase).
Cultura Babadag, debutul civilizatiei fierului
Majoritatea locurilor si localitatilor de aici au fost sursa unor descoperiri de artfacte, constructii si obiecte care au fost asociate unor procedee tehnice si culturi antice extrem de specifice.
In sec. X-V inainte de Hristos, pe acest teritoriu a fost identificata o spectaculoasa serie de vase vase canelate si frumos incizate, de culoare rosie caramizie in interior si neagra in exterior, atent lustruite, pana capatau o stralucire metalica. Aceste caracteristici ale ceramicii apartin Culturii Babadag.
Aceste vase, realizate printr-o utilizare superioara a controlului temperaturilor, au demonstrat marilor arheologi din Europa ca metalurgia fierului s-a nascut aici, deoarece numai stiinta de a stapani cresterea sau scadera temperaturii controlate putea sa duca la separarea oxizilor de fier.
Descoperirile arheologice, complexitatea procesului de productie a ceramii, dovedesc clar ca evolutia societatii, marca incheirea dominatiei bronzului.
Desi toate aceste semne si indicii au existat de la primele descoperiri arheologice, curajul de a afirma ca acest loc este locul de nastere al metalurgiei fierului a venit mult mai tarziu.
A trebuit sa ajungem in anii 1970 cand doi arheologi romani au sustinut, pentru prima data, ca teza lui Parvan privind aparitia civilizatiei hallstattiene in vestul Europei este de fapt eronata.
Conform studiilor arheologice si a succesiunii culturilor pana la sfarsitul civilizatiei bronzului din Europa si din Dobrogea de Nord, incepand inca din sec. Xl inainte de Hristos, in dealurile Babadag, in apropierea marii, au aparut primele semne de existenta a unei culturi superioara, care v-a schimba lumea si anume aceea a fierului.
Printre primii istorici romani, K. Horedt, 1967 si I. Nistor, in 1970, au sesizat ca civilizatia fierului a debutat odata cu aceasta ceramica superioara ce era exportata la Troia, fiind gasita in nivelul 7 de locuire a acestei cetati, in perioada razboiului troian.
Din aceasta perioada au fost necesare inca 2-3 secole pentru ca aceasta tehnologie sa se propage incipient, sporadic, in vestul Europei.
Premizele favorabile ale acestei civilizatii a fost, in mare masura, faptul ca o buna perioada de timp, din stepele asiatice au venit migratori care voiau sa se statorniceasca pe aceste pamanturi, ei nesosind aici cu scopul de a jefui ci doar de a gasi pasuni si apa pentru animalele pe care le cresteau.
In aceasta perioada fasta pentru omenire s-au nascut etniile cunoscute, dacii, ilirii, tracii, dacii fiind o ramura a tracilor nordici.
Cultura Hamangia
Cele mai vechi artefacte sunt asa cum era de asteptat resturi de ceramica din cultura Hamangia.
Hamangia, localitatea Baia din prezent, a fost din cele mai vechi timpuri o baie de spalare a minereului extras din zona Altan-Tepe (Muntele de Aur), aflata in proximitate. Stapanirea turceasca a tradus cuvantul baie in hamangia, care inseamna acelasi lucru.
Concentrarea unei multitudini de artefacte gasite in preajma acestei localitati a dat denumirea unei prime culturi antice (Cultura Hamangia), cu extindere in Dobrogea si chiar dupa Dunare.
In Beidaud, artefactele au fost descoperite in punctul numit „La Gradina”.
Aici au fost gasite resturi de ceramica ce au fost asociate prin caracteristicile comune, cu alte elemente care au fost gasite pe tot cuprinsul Dobrogei, si care constituie una dintre cele mai stralucitoare culturi Europene.
Pentru publicul larg, aa este reprezentata de celebrele statuete Ganditorul si Sotia sa.
Aceste statuete, create posibil in urma cu 7.000 ani, au fost gasite intr-un mormant din Cernavoda.
Ele sunt celebre deoarece intr-o executie relativ mica (statuetele au inaltimea de 12 cm), artistul-plastic reuseste sa fixeze in lut cea mai atotcuprinzatoare atitudine umana, exprimarea unei emotii si a caracterului uman.
Privind barbatul ce isi sprijina capul in maini, cu privirea indreptata in sus spre cer, nu poti sa nu te gandesti la intrebarile pline de curiozitate dar si de teama cu care si le punea: cine este el, cine l-a creat, cu ce scop i s-a dat viata?
Figura inteligenta, adanc preocupata, transmite cu clarite o serie de preocupari spirituale, care credem ca au fost surprinse pentru prima data intr-o opera care a ajuns la noi. Ipostaza statuetei este unica si prin faptul ca este prima dovada de demonstrare a unei constiinte a individului.
Alaturi era sotia sa care parea ca ii vorbea… Am fost chiar revoltata cand un istoric isi dadea cu parerea ca aceasta, ca orice femeie, isi cicalea sotul!?
Imi pare rau, dar interpretarea mea, rezultata din atitudinea perfect surprinsa de artistul antic, este diferita.
In primul rand, femeia ce sta pe pamant, cu mainile bine fixate de piciorul flexat din genunchi este clar o persoana puternica, care, desi reprezentat cu toate semnele feminitatii, are cam aceeasi latime a umerilor ca barbatul.
Ea vorbeste intradevar dar nu il cicaleste pe barbat, ci ii da raspunsurile la intrebarile si gandurile lui!
O femeie care cicaleste pe cineva nu priveste in astral cu fata linistita, aproape entuziasmata si plina de lumina!
Ea e sigura de cele ce spune si o face ca si cand are o datorie sa-i dea sotului raspunsurile.
Ea este SEFA. Sa nu uitam ca ne aflam in neolitic, in plina perioada a matriarhatului.
Femeia robusta, mama a clanului, este Preoteasa, este medic-farmacolog, este arhitect, ea trasa strazile conform unui plan, cu drumuri drepte si strazi ce se incrucisau in careu.
Ea este pastratoarea tuturor traditiilor, dar mai ales a experientei de viata a tuturor inaintaselor ei. In timp ce el se intreba, ea stia.
Ea este statornica intr-un loc (sta jos pe pamant) cu genunchiul tinut in maini, cu greu ai fi putut sa o misti.
Barbatul sta pe scaun, el era o fiinta mobila (isi lua scaunul si pleca).
Era doar pastor, vanator si pescar. Din vremuri imemorabile, barbatul mulgea oile, vacile si pescuia.
Acesta este motivul pentru care artistul a considerat ca era necesar sa modeleze si scaunul folosit de barbat pentru aceste activitati.
Barbatul trebuia sa aduca hrana clanului, dar uneori nu mai reusea sa se intoarca.
Cea care trebuia sa organizeze clanul, sa dramuiasca hrana acestuia si sa asigure conditii de nasterea a urmasilor, pe care tot ea ii educa, era femeia.
Sa ne amintim de tablitele de la Tartaria, in care Preoteasa purta o tablita la gat, pe care erau insemnate zilele fertile, pentru ca femeia sa stie cand putea concepe un copil.
De aceea ea, femeia, sotia Ganditorului, putea sa priveasca cerul si sa urmareasca astrele.
Era chiar necesar pentru o asezare umana statornica sa se cunoasca mersul astrelor pentru a se cunoaste cursul vremii, observand atent ciclurile astrale.
Daca luna era luminatorul cel mai mult urmarit, calendarele fiind lunare, oamenii acelor vremuri urmareau cu siguranta si alte planete sau sisteme solare necesare celor ce calatoreau dar si celor ce erau statornici intr-un loc.
La muzeul din Antalia, Turcia, am gasit o placuta (in prima vitrina) ce o puteai tine in causul mainii, pe care era sculptat un traseu intre o stea si o alta stea din alta constelatie, un adevarat GPS bazat pe stele.
In toate vizitele mele la principalele muzee ale Europei, cat si cele egiptene, asiatice, eu nu am mai intalnit o redare atat de expresiva a omului. Sa ne amintim de ,,armata de teracota” a imparatului Qin, in care nici un individ nu semana cu altul, dar care toti aveau aceeasi expresie: erau doar niste soldati si respectau ordinele.
La intrebarea, de ce niste statuete gasite la Cernavoda fac parte din Cultura Hamangia, raspunsul este simplu: puterea si teritoriul acesteia.
Cultura Hamangia a avut un areal apreciabil chiar si pe malul stang al Dunarii. Apreciez ca aceste opere de arta au fost comandate de un locuitor de pe malul drept al Dunarii. Acest comanditar a fost impresionat de spiritualitatea artistica a omului ce traia in aceasta straveche civilizatie (mileniu V i.H.).
In Creta am vazut foarte multe reprezentari ale omului, dar atitudinea din acea perioada, mileniu I i.H., redata de de artistul cretan era net involuta. Omul nu mai privea in astral ci pe pamant, zambetul reflectand o stare de superficialitate indecenta.
Tarziu, Brancusi, crescut cu respectul si admiratia pentru trovantii, ce ,,cresteau sau se micsorau”, la portile sau in curtile gorjenilor, daltuieste RUGACIUNEA, in aceeasi atitudine pe care o are VENUS de la Poiana Ciresului, Piatra Neamt, o statueta de 20 de cm, opera cucuteniana, 4.600ani- 5.000 i,H..
Este evident ca Brancusi nu a avut posibilitatea de a admira aceasta statueta, care avea sa fie descoperita abia acum cativa ani pe santierul arheologic.
CUMINTENIA PAMANTULUI este de asemenea o opera, ce poate fi egala ca expresivitate cu Ganditorul de la Hamangia. Ambele pot fi ,,citite” usor.
Aceasta capodopera reflecta atitudinea femeii abuzate, umilita, care sufera in tacere incercand sa-si apere goliciunea… ea a incetat sa mai lupte, este doar ,,cuminte”… Aceasta statuie are capacitatea de a transmite emotii extrem de puternice ca empatia si compasiunea.
Civilizatia greaca
O alta cultura si implicit civilizatie descoperita prin sapaturile de sondaj, la Beidaud este cea greaca, incepand cu secolul VI .a.H.
Aici au fost descoperite cantitati mari de artefacte, atat de factura autohtona dar si ceramica importata din orasele, cetati grecesti.
Aceasta abundenta de ceramica demonstreaza ca Beidaudul a fost timp de secole factorie si emporiu al cetatilor Arganum si Histria.
Ambele cetati se afla la o distanta egala de cate 30 de Km fiecare fata de Beidaud, de plutit pe apa raurilor si lacurile complexului Razelm-Sinoie.
Aici la Beidaud se aduceau marfurile autohtone, miere, ceara, animale domestice, lana, blanuri, cereale si ceramica fabricata in asezarile getice din apropiere.
Alte bunuri erau uneltele de fier, schimbate pe bunuri aduse prin import, ceramica fina, vin si ulterior matase din orient.
Cultura Romana si Bizantina
Ultima cultura care a venit firesc dupa cucerirea regiunii de romani, a fost cea romana, care ulterior a fost inlocuita de cultura daco-bizantina.
Toate culturile din teritoriu dobrogean, venite prin colonizari sau ca urmare a crerii unor drumuri comerciale s-au impletit cu cultura populatiei indigene.
Oricate navaliri au avut loc in acest teritoriu, indigenii au rezistat in primul rand prin crearea unor locuinte si chiar asezari mobile ,,de refugiu” unde viata continua ca si in asezarile statornice. Acesta a fost si modelul, ce a determinat asimilarea alogenilor in scurte perioade de timp.
Din trecut in prezent si modernitate
Vreau sa subliniez ca, asa cum in genomul omului modern de pe aceste teritorii, componenta neolitica se gaseste in proportie de 10-20% (Genomul Uman, dr Georgete Cordos si Prof. Dr. Alexandru Rodevald ed.Teocora, 2013-pag 41), cel putin, tot in aceasta proportie, s-au pastrat si traditiile si spiritualitatea umana.
Fac aceasta supozitie deoarece in adolescenta am asistat la o nunta in care mireasa era din Baia.
Pentru ca nunta se desavarsa in satucul nostru (Siminoc), in dupa amiaza zilei respective, am mers cu mic cu mare sa intampinam mirii cununati in biserica din Baia si alaiul de nunta, la marginea satului.
Nuntasii au sosit in camionul C.A.P, utilat cu banci, in urma caruia sase flacai, calareau cai inseuati si impodobiti cu ciucuri si clopotei.
Acestia erau cavalerii de onoare si fratii mirilor. In momentul in care au descalecat, oltencele au ramas cu gura cascata de uimire.
Toti flacaii erau ,,legati” cu stergare care, puse pe umarul drept, erau unite pe soldul stang.
Uimirea femeilor din sat, bune lucratoare si creatoare de obiecte traditionale, se manifesta cu privire la lungimea stergarelor dar si la alesatura si cusatura motivelor florale ale acestora.
Toate comentau ce maini maiastre are mireasa de a creat astfel de frumuste.
Desigur, ele ar fi vrut sa vada si zestrea dar pentru ca mirii urmau sa locuiasca in Tulcea, aceasta nu a fost adusa in satul mirelui.
Mirele era fiul unor oameni de seama, buni oieri, dar care acum, ca specialist, avea functie importanta in agricultura tulceana.
Acum, pot sa fac legatura si sa afirm ca Baia moderna, prin locuitorii ei de astazi, nu numai ca au continuat faima culturii Hamangia dar au si evoluat in creatia spirituala.
Renasterea Baiei
Revenind la Baia moderna, imi aduc aminte cat de vii sunt aceste traditii in memoria contemporanilor si cu ce patos, d-nul Ion Balan vorbea de bunicul sau care a fost viticultor, fapt ce l-a motivat sa dezvolte o astfel de intreprindere viticola admirabila.
Pe stergarele cavalerilor de onoare, vita de vie era redata, asa cum pe toate chenarele cuverturilor, sau in traforajele de la streasina caselor, se regasea si vita de vie, ca simbol apotropaic din cultura fierului, Babadag.
Doar de aici, de pe taramul Tatalui Oceanus (Dunarea) si al mamei Tehetis (Marea Neagra), a plecat Zeul Dionisos spre sud, in tinuturi mai calde.
Vinul insoteste viata omului de la nastere si pana la moarte.
El este aliment, este medicament, un afrodisiac dar cel mai mult, un mijloc de a te inveseli.
Dar tot timpul, omul care se veseleste cu ajutorul vinului trebuie sa stie sa conduca el efectul vinului si sa nu lase vinul sa-l conduca.
In acest scop D-ul Ion Balan a creat brandul Ataman (conducator) Pagaia (vasla), pentru a servi prima lege a umanitatii: omul creator este imperios necesar sa ramana principalul conducator al creatiei sale si nu invers.