TulceanTulceanOameni care nu au nicio legatura cu aceste pamanturi, revin în fiecare an, repetand la nesfarsit, o calatorie aproape mistica, un fel de pelerinaj pentru suflet, pentru minte și inima. Atractia este inexplicabila, intensa și surprinzatoare. Energia acestor locuri pare sa difere substantial de tot ce au intalnit și asta subzista ca o revelatie legata de fiecare reintoarcere, de fiecare regasire.
Sa fie oare de la curgerea nesfarsita de pe aceste locuri? Curgerea apelor care modifica permanent pamantul, furandu-i sau adaugandu-i, ascunzand sau aratand, modificand, contorsionand sau deschizand alte și alte alcatuiri și minuni, alte și alte mici paradisuri care pare ca traiesc în alta lume?
Sau poate este incremenirea de milioane de ani, straturile geologice care calatoresc neintrerupt, ridicol de rabdator, de pe fundul marii pana la suprafata, pentru a ajunge varfuri de munte, intr-o intoarcere de clepsidra cosmica ca intr-un malaxor imens care scoate la suprafata cele mai vechi pamanturi ale tarii noastre, alaturi de cele mai noi, la cativa kilometri unele de celalalte, si le aseaza impreuna ca sa vada daca se inteleg, si chiar, daca aceasta alaturare este posibila, pana la urma?
Sau ar trebui sa fie istoria? Urmele pasilor, vietilor, drumurilor, cetatilor si razboaielor uitate, ramase in pamant, doar ca niste linii de culori diferite, care mai pot sa fie intelese azi doar de arheologi, care ne explica savant importanta si rolul fiecareia. Care ne povestesc mestesugit cum au inflorit si s-au perindat civilizatiile pe aici, cum au cazut in capcana marii care se retragea si era inlocuita de apa dulce, cum popoare dintre cele mai diferite au reusit sa-si gaseasca aici adapost si sa locuiasca in armonie, ca pe o insula ascunsa si nestiuta meschinariilor din jur, adaugand ce e mai bun si specific de la fiecare ca intr-o reprezentatie grandioasa a lui “Take, Ianke si Cadar”.
Sa fie oare culorile de aici? Maroniurile prafoase care lasa sa se vada calcarurile ingalbenite, acoperite de licheni care par ca sunt mai degraba piatra decat vegetatie? Sau verdele malos al apelor, lipsite permanent de claritate, în care kakiul vegetatiei adauga alte nuante intr-o supa primordiala care naste viata peste tot? Sa fie granitul în culorile lui suprinzatoare, care strapunge peste tot dealurile pline de culori intense pe tot timpul verii, patratele și caroiaje multicolore ale campurilor, pazite parca de stalpii eolienelor albe, suple, elegante?
Sau poate, cum de nu ne-am gandit, sunt pasarile. Diversitatea incredibila de specii în toate culorile și marimile, cu tot arsenalul lor de vanatoare, cu regularitatea placarilor și revenirilor aici, cu numele lor pe care-l gasesti peste tot, cu miile de poze de care dai pe internet cand cauti Dobrogea. Sau poate sunt vulpile carora le lucesc ochii în farurile masinilor în fiecare noapte, cainele enot sau sacalii, porcii mistreti sau caii salbatici, delfinii, toti pestii aia care iti aterizeaza în farfurie sau serpii de balta care trec strada pe malul celalalt. Sau poate apreciaza gastronomia locala. Asta trebuie sa fie. Poate au avut placerea sa manance o placinta de branza cu miere sau una de varza, poate au aflat unde se mananca un bors de peste adevarat sau nu rateaza în niciun an scrumbia proaspata. Poate carnatii de oaie sunt cei carora nu le pot uita gustul sau poate e kavarma sau pestele uscat, poate sunt icrele sau poate racii…nici nu mai conteaza.
Probabil toate acestea și multe altele.
Iar Dobrogea incepe incet, incet, de la prima italnire, fara sa simti, fara sa crezi, sa schimbe putin cate putin din tine. Sa miste, sa transforme, poate sa inspire și sa echilibreze, poate sa rascoleasca sau sa refaca dar sigur sa inceapa sa-ti rearanjeze ierarhiile personale.
Iar tu, dupa ce incetezi sa-i rezisti, dupa ce incepi sa simti și sa crezi, incepi sa iti dai seama ca ti-a lipsit și ca te completeaza, ca ea te-a asteptat imemorial în coltul asta de lume, și acum, cand ai ajuns aici, nu ai avut alta sansa decat sa te indragostesti iremediabil de ea.
Credem ca Dobrogea este pamantul primordial, este locul în care oamenii au inteles natura și au invatat sa traiasca cu ea și apoi au inteles oamenii și au invatat sa traiasca cu ei.
Și mai credem ca Dobrogea merita sa fie descoperita altfel. În ritmul ei, de la oamenii și obiceiurile ei, prin ei și prin ele. De la cei care au inteles-o și o vad din interior, de la cei care o stiu, de la cei care o traiesc în fiecare zi.
Departe de foiala zilnica, de turismul de masa și trofeele de Instagram. Departe de viteza masinii sau a autobuzelor plutitoare, a excursiilor de o zi, a team buildingurilor și în general a vietii de care vreti sa scapati, în speranta ca veti simti Dobrogea și Tulcea și nu doar o veti bifa, intr-o vara oarecare.
Acest proiect isi propune sa te apropie altfel de Dobrogea, sa iti arate Dobrogea de nord, Tulcea și imprejurimile din aceasta perspectiva. Asezata, domoala, autentica, eterna.
Bine ai venit în Dobrogea. Fii TULCEAN.