In Niculitel se afla si o biserica mai mica, in plan treflat, cu hramul Sf. Anastasie.
Istoricii o plaseaza ca o constructie de sec. XIV. Eu sunt nelamurita cu privire la aceasta datare, deoarece aceasta biserica a fost descoperita in valul de aparare de pamant ce o acoperea, ridicat dupa cum sustin tot istoricii, in sec. XI, de catre comneni, ca punct strategic in apararea Noviodumului.
Este adevarat ca Ioan Comneanu a continuat lupta tatalui sau Alexios cu pecinegii, cumanii, ungurii si sarbii in primele decenii din sec XII, cand valul de pamant exista de cel putin 100 ani dar sa intarzii aproximarea datei de construire a bisericii ingropata in acel val cu doua secole, e cam mult.
De altfel, ceasta datare s-a facut exclusiv argumentat pe descoperirea unei monede sarbesti emise in sec XIV.
Dar, o moneda sarbeasca (GROS) din sec XIV putea ajunge prin mai multe modalitati pe acest val de pamant. Cum din consemnarile bisericesti aceasta biserica a inceput din nou sa fie folosita in slujirea cultului crestin, exista posibilitatea ca miscarile tectonice din sec XVI care au rupt valul de pamant si au dislocat o bucata de stanca din baza pe care este construita biserica sa fi antrenat si aceasta moneda la baza bisericii unde a fost gasita.
Mai mult, faptul ca metalul crucii ajunsese la suprafata valului de pamant da indici puternice ca apele pluviale spalasera sute de ani pamantul din val, ceea ce sigur a dus si la alunecarea monedei emisa in sec XIV.
Trebuie subliniat faptul ca la dezgroparea bisericii nu au participat specialisti in arheologie, ci doar cativa cetateni ai localitatii care ar fi putut contamina situl din exterior.
Acest locas si modul in care a fost descoperit se leaga si de numele actual al comunei Niculitel, dupa cum am povestit aici.
Cel mai puternic argument al vechimii lacasului de cult l-au adus pictorii care au pictat biserica din sec. XVI pana in sec. XIX, si care au ocrotit parte din pictura din sec XI drept marturie a vechimii pigmentului, adica culorile traditional folosite la pictarea biserici inainte de inglobarea ei in valul de pamant. De altfel, acelasi pigment se gaseste in toate frescele bizantine din perioada sec. IX-XII.
Faptul ca la dizlocarea stancii a fost descatusat si un izvor ce a fost captat, poate sustine ca biserica era binecuvantata, in ea intrand numai acei credinciosi cu inima curata. Traditia impune un respect deosebit pentru lacasurile de cult din orice religie monoteista care beneficiaza de apa curgatoare naturala.
Cert este ca la Niculitel, cu toate avatarurile populatiei crestine, aceasta a continuat practicarea religiei crestine.
Desigur, ne putem intreba de ce acei crestini au acceptat ca biserica lor sa fie ingropata intr-un val de aparare?
Putem raspunde simplu, din iubire, din dragoste pentru locasul de cult, ce nu trebuia pangarit de migratorii fara Dumnezeu. Valul de pamant era singura modalitate de a proteja acest lacas.
Traditia locului spune ca localnicii au participat benevol la acest mijloc de aparare – ingroparea bisericii.
Aceasta bisericuta este primul lacas de cult in plan treflat din Dobrogea.
Ulterior, aceasta arhitectura cu design sub forma de trefla a devenit dominant incepand cu sec Xlll-XlV.