Lacul Razim este cea mai intinsa suprafata de apa dulce de pe cuprinsul Romaniei, cei 415 km patrati de ape facandu-l aproape dublu fata de suprafata Bucurestiului. Extremitatile acestuia se situeaza la peste 25 de km distanta, malurile indepartate confundandu-se usor cu linia orizontului.
Initial un golf al Marii Negre, cunoscut sub numele de Golful Halmiris, s-a transformat treptat in laguna, cordonul litoral inchizand complet (cu ajutor antropic) accesul apei marii aici.
Pe cat de intins, pe atat de putin adanc insa nu mai putin periculos.
Sunt cunoscute intamplarile si povestile celor surprinsi de valurile si vanturile de aici, care practic sunt chiar mai violente decat pe mare, tocmai datorita adancimii mici care amplifica miscarile pe verticala ale apei.
O suprafata intinsa de ape, care la extremitati pare mare deschisa, pentru ca nu i se pot distinge malurile si care are chiar si doua insule spre a-si spori pitorescul si senzatia de nemarginire. Un rai acvatic pentru plante si animale, o bogatie naturala cu infinite variatiuni ale combinarii si trecerii de la uscat la ape. Dulci si sarate.
Lacul Razim este un ecosistem complex, de sine statator, care face legatura intre uscatul muntos pe alocuri si mare sau delta. O varietate deosebita de forme de relief si peisaje se gasesc aici de-a lungul malurilor si a complexelor acvatice vecine: de la proeminente de piatra si faleze inalte, taiate la inaltimi de zeci de metri, la plaje si labirinturi de canale prin stufaris si salcii. Cetati si biserici, sate, intinderi salbatice si o mare diversitate de fauna formeaza mozaicul locului, care are o personalitate si un specific clar indidualizabile si recognoscibile in peisajul Tulcean.
Patru localitati sunt asezate pe malurile lui, dintre care Sarichioiul este singura care are contact direct cu apa lacului.
Din Sarichioi este si Alex Onofrei, gazda noastra in aceasta aventura.
Pantru ca o sa va povestim despre aventura navigatiei cu vele pe lacul Razim.
Putini stiu ca forta vantului este folosita de foarte mult timp pe teritoriul Tulcei si Dobrogei. Vanturi constante si relativ intense bat aici cea mai mare parte a anului. Aceasta stare de fapt a impins locuitorii de aici spre a gasi utilizari din cele mai diverse acestora.
Bunaoara, Tulcea era o regiune plina cu mori de vant pe dealurile de langa localitati, unde aceste constructii erau plasate pentru a fi folosite la macinatul graului si alte activitati intens energofage. Se mai pastreaza fotografii cu malurile Sarichioiului in care vedem linia de mori de vant care se intorceau cand spre lac, cand spre continent, in functie de directia vantului.
Actualele paduri de moristi eoliene sunt doar o revenire recenta, o solutie moderna de folosire a acestei resurse atat de prezenta aici.
Mai mult, in trecut, foarte multe ambarcatiuni foloseau vantul pentru deplasare. Fie ca vorbim de canalele deltei sau de lacuri, lotcile aveau atasate cate un catarg si o vela patrata, care asigura o deplasare eficienta si eleganta a ambarcatiunii de-a lungul apelor. Iarna, la fel, barcile erau suite pe sanii si vantul le impingea pe suprafata inghetata a lacului, intr-o experienta pe care nu putem sa ne-o imaginam decat de poveste.
Tot ce va povestim aici a fost, multi ani, realitatea bunicului lui Alex, care este pescar in Sarichioi. Si care l-a invatat pe Alex sa foloseasca vela pentru a misca barca pe ape. Dupa care i-a dat lotca lui sa le arate si celor care vin aici, cum se traversa lacul acum 50 de ani.
Un mestesug de care Alex s-a indragostit si pe care il readuce pe malurile Sarichioiului de patru ani, transformandu-l intr-o experienta unica pentru cei care vor sa incerce o traversare putin diferita.
Ferita de sunetul, viteza si eficienta motoarelor actuale, experienta le propune turistilor sa traiasca putin viata de pescar in cadrul unei traversari a lacului catre insula Popina miscati numai de vant.
O traversare in care acestia se implica personal, mai mult decat niste simpli pasageri, formand de fapt echipajul fiecarei iesiri, in care se uda, se distreaza si invata componentele barcii, principiile navigatiei, sa manuiasca si sa orienteze vela, sa abordeze valurile, sa isi faca un traseu care obiectivul vizat.
Si daca la inceput toti sunt relativ nelinistiti de fragilitatea aparenta a ambarcatiunii, spre final se obisnuiesc iar increderea devine atat de mare incat se iau chiar la intrecere in iesirile cu cate doua lotci.
O experienta reala, cum ii place sa spuna lui Alex, o iesire din lumea modernitatii asistate si un contact direct cu natura si mestesugul relatiei cu ea.
Alex este unul dintre cei mai tineri oameni pe care i-am intervievat. Si este reconfortant.
Reconfortant sa-i descopar entuziasmul, energia si claritatea cu care a inteles care sunt valorile locale, ce apreciaza oamenii care vin aici si care este rolul localnicilor in a reinvia felul de viata traditional, autentic si a-I transforma in experiente pentru turisti.
Mereu cu zambetul pe buze, mandru de ce este, de locul in care s-a nascut, cu spirit antreprenorial si foarte mult bun simt, Alex este intens implicat sa schimbe Sarichioiul, sa innoade esenta pe care a primit-o de la bunici, cu viitorul pe care il intrezareste singur.
Planurile lui de viitor sunt in plina desfasurare si speram ca la finalul anului sa putem sa va aratam noua lui lotca, cu o capacitate mult mai mare, careia vrea sa ii puna un catarg adevarat si sa plece spre cucerirea Razimului cu cei care vor dori sa-I fie echipaj de conjunctura.
Pana atunci, va facem cunostinta cu Alex, va lasam putin in atmosfera Razimului si va invitam sa faceti parte din echipajul lui, impreuna cu prietenii vostri.